centură

Etimologie

Din franceză ceinture.

Definiții

1. curea (lată) de piele, de pânză etc. cu care se încinge talia; cordon, cingătoare.
2. (mil.) curea lată de piele (rar de pânză) care se pune în jurul taliei și de care se agață sabia, baioneta sau tocul pistolului; centiron.
3. fâșie lată de pânză, de elastic, de material plastic etc. cu care se încinge abdomenul pentru a-l susține sau pentru a-l menține în poziție corectă.
4. (anat.) ansamblu osos prin care extremitățile se leagă de trunchi.
5. (sport) linie orizontală, imaginară, la nivelul ombilicului, care marchează limita sub care loviturile la box sunt nepermise de regulament.
6. (la lupte) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile.
7. grindă orizontală rezemată pe toată lungimea ei pe zidurile unei clădiri, în vederea realizării legăturii dintre ziduri.
8. (constr.) brâu de beton pe care se fixează planșeul clădirilor.
9. fâșie continuă de tablă de oțel care formează bordajul unei nave.

Declinare