centumvir
/ʧen.tum'vir/Etimologie
Din latină, franceză centumvir.
Definiții
- membru al unui colegiu de judecători format dintr-o sută de magistrați care judecau afacerile civile în vechea Romă.
- magistrat dintr-un municipiu sau dintr-o colonie romană.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | centumvir | centumviri |
| genitiv-dativ | centumvirului | centumvirilor |
| vocativ | centumvirule | centumvirilor |
| articulat | centumvirul | centumvirii |