centruire
/ʧen.tru'i.re/Etimologie
Din centru.
Definiții
- operație de prelucrare a găurilor de centrare la o piesă, în vederea prelucrării ei ulterioare la o mașină-unealtă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | centruire | centruiri |
| genitiv-dativ | centruirii | centruirilor |
| vocativ | centruire | centruirilor |
| articulat | centruirea | centruirile |