← înapoi la căutare

centru

/ˈʧen.tru/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză centre < latină centrum.

Definiții

  1. (mat.) punct în raport cu care punctele unei figuri se asociază în perechi simetrice.
  2. punct în raport cu care toate punctele unei figuri sunt la aceeași distanță.
  3. punctul de aplicație al rezultantei unui sistem de forțe.
  4. punct central al unei întinderi, al unui spațiu.
  5. (spec.) punct marcat la mijlocul unui teren de joc (fotbal, handbal etc.), de unde începe partida sau de unde se repune mingea în acțiune, după înscrierea unui gol.
  6. punct în care sunt localizate anumite funcții sau acte.
  7. loc (localitate sau parte dintr-o localitate) unde este concentrată o activitate (industrială, comercială, administrativă, culturală).
  8. instituție conducătoare; putere administrativă centrală.
  9. poziție politică de mijloc între dreapta și stânga.
  10. jucător aflat în centrul liniei de atac sau de apărare la anumite jocuri sportive.

Exemple

  • Centrul unui dreptunghi.
  • Centrul unui cerc.
  • Centru de greutate.
  • Centrul reflexelor.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcentrucentre
genitiv-dativcentruluicentrelor
vocativcentrulecentrelor
articulatcentrulcentrele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică