centru
/ˈʧen.tru/Etimologie
Din franceză centre < latină centrum.
Definiții
- (mat.) punct în raport cu care punctele unei figuri se asociază în perechi simetrice.
- punct în raport cu care toate punctele unei figuri sunt la aceeași distanță.
- punctul de aplicație al rezultantei unui sistem de forțe.
- punct central al unei întinderi, al unui spațiu.
- (spec.) punct marcat la mijlocul unui teren de joc (fotbal, handbal etc.), de unde începe partida sau de unde se repune mingea în acțiune, după înscrierea unui gol.
- punct în care sunt localizate anumite funcții sau acte.
- loc (localitate sau parte dintr-o localitate) unde este concentrată o activitate (industrială, comercială, administrativă, culturală).
- instituție conducătoare; putere administrativă centrală.
- poziție politică de mijloc între dreapta și stânga.
- jucător aflat în centrul liniei de atac sau de apărare la anumite jocuri sportive.
Exemple
- Centrul unui dreptunghi.
- Centrul unui cerc.
- Centru de greutate.
- Centrul reflexelor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | centru | centre |
| genitiv-dativ | centrului | centrelor |
| vocativ | centrule | centrelor |
| articulat | centrul | centrele |