central

Etimologie

Din franceză central < latină centralis. Confer italiană centrale.

Definiții

1. care se află (aproximativ) în centru, în mijloc; care provine dintr-un centru.
2. (fig.) care ocupă o poziție principală, care constituie un nucleu în jurul căruia se grupează elementele secundare.
3. care se conduce sau se dirijează de la un centru.

Exemple

• Vocală centrală.
• Străzile centrale ale orașului.
• Cartier central.
• Punctul central al acțiunii.

Sinonime: 1: medial, 2: principal, (fig.) nodal

Antonime: 1-2: local, marginal, secundar