centaur
/ʧenˈta.ur/Etimologie
Din latină centaurus < greacă antică κένταυρος (kentauros).
Definiții
- (în mitologia greacă) ființă imaginară cu trup de cal și cu bust omenesc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | centaur | centauri |
| genitiv-dativ | centaurului | centaurilor |
| vocativ | centaurule | centaurilor |
| articulat | centaurul | centaurii |
Sinonime: (rar) hipocentaur