cens

Etimologie

Din latină census, franceză cens.

Definiții

1. (în roma antică) recensământ al cetățenilor și al averii lor. efectuat din cinci în cinci ani, pentru a servi ca bază în recrutare, la fixarea impozitelor, la exercitarea drepturilor politice etc.
2. grupare a unor cetățeni sau a tuturor locuitorilor unei țări după diverse criterii.
3. (în societatea feudală) rentă în bani sau în natură datorată seniorului de către posesorul pământului.
4. (în unele țări) câtimea de impozit prevăzută de legile electorale necesară pentru acordarea dreptului de alegător.

Declinare