cenobit
/ʧe.no'bit/Etimologie
Din franceză cénobite < latină coenobita.
Definiții
- călugăr care trăiește într-o mănăstire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cenobit | cenobiți |
| genitiv-dativ | cenobitului | cenobiților |
| vocativ | cenobitule | cenobiților |
| articulat | cenobitul | cenobiții |