cenaclu
/ʧe'na.klu/Etimologie
Din franceză cénacle < latină cenaculum.
Definiții
- grup de literați, de artiști etc. legați prin afinități estetice, temperamentale, care au aspirații, program estetic comun, uneori o publicație proprie.
- reunire periodică a unui asemenea grup.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cenaclu | cenacluri |
| genitiv-dativ | cenaclului | cenaclurilor |
| vocativ | cenaclule | cenaclurilor |
| articulat | cenaclul | cenaclurile |