celulă
/ʧe'lu.lə/Etimologie
Din franceză cellule < latină cellula.
Definiții
- element constitutiv fundamental al organismelor vii, alcătuit din membrană, citoplasmă și nucleu, reprezentând cea mai simplă unitate anatomică.
- fiecare dintre cavitățile hexagonale ale fagurilor de ceară, în care albinele depun mierea, cresc ouăle, puietul sau depozitează hrana; alveolă.
- încăpere (strâmtă) în închisori, unde sunt ținuți arestații sau condamnații.
- ansamblu format din aripile (și fuzelajul) unui avion.
- fiecare dintre compartimentele sau elementele identice, alăturate și cu aceeași funcție, ale unui dispozitiv sau ale unui sistem tehnic.
- (în telecomunicații) suprafață geografică limitată acoperită de un releu de emisie-recepție, în cadrul sistemului de telefonie celulară.
Exemple
- Celulă de siloz.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | celulă | celule |
| genitiv-dativ | celulei | celulelor |
| vocativ | celulă | celulelor |
| articulat | celula | celulele |