cefalotorace
/ʧe.fa.lo.to'ra.ʧe/Etimologie
Din franceză céphalothorax, italiană cefalotorace.
Definiții
- segment al corpului, la arahnide și la crustacee, format prin unirea capului cu toracele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cefalotorace | cefalotorace |
| genitiv-dativ | cefalotoracelui | cefalotoracelor |
| vocativ | cefalotorace | cefalotoracelor |
| articulat | cefalotoracele | cefalotoracele |