cec
/ʧek/Etimologie
Din engleză check, franceză chèque.
Definiții
- document nominal sau la purtător, prin care posesorul unui cont curent sau de decontare ori o altă persoană împuternicită, dispune plata unei sume de bani din disponibilul aflat în contul titularului.
- prima parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsă între intestinul subțire și colon.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cec | cecuri |
| genitiv-dativ | cecului | cecurilor |
| vocativ | cecule | cecurilor |
| articulat | cecul | cecurile |