ceauș
/ʧe̯aˈuʃ/Etimologie
Din turcă çavuș.
Definiții
- funcționar inferior la turci, care îndeplinea funcția de ușier, de curier sau de aprod al curții.
- nume dat, în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova, unor funcționari publici:
- șef al unei cete de slujitori.
- căpetenie de surugii.
- căpetenia vânătorilor domnești.
- aprod.
- (înv.) om de serviciu la sinagogă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ceauș | ceauși |
| genitiv-dativ | ceaușului | ceaușilor |
| vocativ | ceaușule | ceaușilor |
| articulat | ceaușul | ceaușii |