ceatlăul
/ʧe̯atˈlə.ul/Etimologie
Din ceatlău.
Definiții
- forma de singular articulat pentru ceatlău.
ceatlău
/ʧe̯atˈləw/Etimologie
Din maghiară csatló.
Definiții
- (reg.) bucată de lemn cu care se răsucește funia sau lanțul trecut peste o sarcină (de fân, de lemne etc.) spre a o strânge.
- prăjină adăugată la inima căruței spre a înhăma încă un cal.
- băț gros; bâtă, ciomag.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ceatlău | ceatlăie |
| genitiv-dativ | ceatlăului | ceatlăielor |
| vocativ | ceatlăule | ceatlăielor |
| articulat | ceatlăul | ceatlăiele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică