ceatal
/ʧe̯aˈtal/Etimologie
Din turcă çatal („furcuță”) (DAR; Ronzevalle 72). Cuvânt puțin folosit, cunoscut mai ales ca toponim, în Dobruja.
Definiții
- porțiune de uscat, în formă de triunghi, care provoacă difluența fluvială.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ceatal | — |
| genitiv-dativ | ceatalului | — |
| vocativ | ceatalule | — |
| articulat | ceatalul | — |