← înapoi la căutare

ceasornicul

/ʧe̯aˈsor.ni.kul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din ceasornic.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru ceasornic.

ceasornic

/ʧe̯aˈsor.nik/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din bulgară часовник (časovnik) (modificat după ornic). Confer sârbocroată časovnik.

Definiții

  1. (tehn.) ceas.
  2. (bot.) (Passiflora caerulea) plantă agățătoare cu flori albe, trandafirii și albăstrii.

Exemple

  • Și-a cumpărat un ceasornic de perete.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativceasornicceasornice
genitiv-dativceasorniculuiceasornicelor
vocativceasorniculeceasornicelor
articulatceasorniculceasornicele

Sinonime: 1: (tehn.) ceas, (înv.) orar, orologhion, (înv., mai ales în Mold.) ornic, (arg.) moară, 2: (bot.) floarea-pasiunii, (reg.) floarea-suferinței

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică