ceasornicar
/ʧe̯a.sor.niˈkar/Etimologie
Din ceasornic + sufixul -ar.
Definiții
- persoană care repară sau vinde ceasuri.
- insectă dăunătoare, mică de 4–5 mm, care face galerii în lemnul construcțiilor și al mobilelor și produce zgomote asemănătoare cu tic-tacul ceasului (Anobium pertinax).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ceasornicar | ceasornicari |
| genitiv-dativ | ceasornicarului | ceasornicarilor |
| vocativ | ceasornicarule | ceasornicarilor |
| articulat | ceasornicarul | ceasornicarii |