ceapcân
/ʧe̯apˈkɨn/Etimologie
Din turcă çapkın.
Definiții
- (reg.; adesea adjectival) om rău, șiret, rafinat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ceapcân | ceapcâni |
| genitiv-dativ | ceapcânului | ceapcânilor |
| vocativ | ceapcânule | ceapcânilor |
| articulat | ceapcânul | ceapcânii |