ceamur
/ʧe̯aˈmur/Etimologie
Din turcă çamur.
Definiții
- (reg.) material de construcție constituit din lut frământat cu paie tocate (și cu unele substanțe minerale), întrebuințat la tencuirea sau la construirea caselor țărănești, a cuptoarelor etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ceamur | — |
| genitiv-dativ | ceamurului | — |
| vocativ | ceamurule | — |
| articulat | ceamurul | — |