ceambur
/ʧe̯amˈbur/Etimologie
Cuvânt oriental, confer turcă çapul („incursiune”) (Șeineanu, II, 121; DAR); lipsește însă etimonul direct numai dacă nu este ucraineană чамбул (čambul), poloneză czambul.
Definiții
- (înv.) detașament (tătăresc) trimis (sau plecat) să prade.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ceambur | ceambururi |
| genitiv-dativ | ceamburului | ceambururilor |
| vocativ | ceamburule | ceambururilor |
| articulat | ceamburul | ceambururile |