ceair
/ʧe̯aˈir/Etimologie
Din turcă çair.
Definiții
- (înv. și reg.) loc de pășune (împrejmuit); (p.ext.) câmpie nelucrată în apropierea unei ape.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ceair | ceairuri |
| genitiv-dativ | ceairului | ceairurilor |
| vocativ | ceairule | ceairurilor |
| articulat | ceairul | ceairurile |