ceainărie
/ʧe̯aj.nəˈri.e/Etimologie
Din ceaină (învechit „ceainărie” < rusă) + sufixul -ъриe (-ărie).
Definiții
- (înv.) local în care se servea ceai.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ceainărie | ceainării |
| genitiv-dativ | ceainăriei | ceainăriilor |
| vocativ | ceainărie | ceainăriilor |
| articulat | ceainăria | ceainăriile |