ceacău
/ʧe̯aˈkəw/Etimologie
Din maghiară csákó.
Definiții
- (reg.) un fel de chipiu milităresc, înalt și tare, pe care îl purtau odinioară membrii unor unități militare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ceacău | ceacăie |
| genitiv-dativ | ceacăului | ceacăielor |
| vocativ | ceacăule | ceacăielor |
| articulat | ceacăul | ceacăiele |