ceac
/ʧe̯ak/Etimologie
Etimologie necunoscută. Poate în legătură cu maghiară csákó („vârf”).
Definiții
- prăjină lungă, prevăzută la un capăt cu cârlig, folosită pentru prinderea și manevrarea butucilor pe apă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ceac | ceacuri |
| genitiv-dativ | ceacului | ceacurilor |
| vocativ | ceacule | ceacurilor |
| articulat | ceacul | ceacurile |