ceață
/'ʧe̯a.ʦə/Etimologie
Din latină *caecia.
Definiții
- particule de apă rezultate din vaporizarea apei de pe pământ, aflate în suspensie în atmosferă, la suprafața solului, și care îngreuiază vizibilitatea.
- (impr.) aburii care se condensează pe o sticlă, pe o suprafață netedă.
Exemple
- Era o ceață de nu vedeai la doi pași.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ceață | cețuri |
| genitiv-dativ | ceții | cețurilor |
| vocativ | ceațo | cețurilor |
| articulat | ceața | cețurile |
Sinonime: 1: (met.) negură, pâclă, (pop.) negureală, negureață, (reg.) buracă, (prin Transilv.) buștină, (prin Mold.) mocirlă, (înv.) mâglă