cazma
/kazˈma/Etimologie
Din turcă kazma.
Definiții
- unealtă de săpat pământul, asemănătoare cu lopata, alcătuită dintr-o lamă metalică, ușor concavă, cu muchie ascuțită, fixată la o coadă dreaptă de lemn; hârleț.
- (reg.) târnăcop.
- lovituri de cazma.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cazma | cazmale |
| genitiv-dativ | cazmalei | cazmalelor |
| vocativ | cazma | cazmalelor |
| articulat | cazmaua | cazmalele |