cazemată
/ka.ze'ma.tə/Etimologie
Din franceză casemate.
Definiții
- lucrare de apărare, construită din lemn și pământ sau din beton armat, în care sunt instalate diferite mijloace de luptă împotriva artileriei și împotriva bombardamentelor aeriene; buncăr.
- încăpere blindată pe nave, unde sunt instalate tunurile de calibru mijlociu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cazemată | cazemate |
| genitiv-dativ | cazematei | cazematelor |
| vocativ | cazemată | cazematelor |
| articulat | cazemata | cazematele |