cavalerul
/ka.vaˈle.rul/Etimologie
Din cavaler.
Definiții
- forma de singular articulat pentru cavaler.
cavaler
/ka.va'ler/Etimologie
Din italiană cavaliere, franceză cavalier, chevalier, prin intermediul rusă кавалeр (kavaler).
Definiții
- (în Roma antică) membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial.
- (în evul mediu) titlu de nobil conferit (inițial pentru fapte de arme) de rege sau de un reprezentant al lui.
- titlu dat unei persoane dintr-un ordin cavaleresc, laic sau religios.
- titlu onorific conferit, în unele țări, posesorului anumitor decorații importante.
- călăreț.
- (adesea adjectival) om plin de abnegație, generos și nobil; om amabil, binevoitor, îndatoritor.
- (pop.) tânăr necăsătorit, holtei, burlac.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cavaler | cavaleri |
| genitiv-dativ | cavalerului | cavalerilor |
| vocativ | cavalerule | cavalerilor |
| articulat | cavalerul | cavalerii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică