cauzat
/ka.uˈzat/Etimologie
Din verbul a cauza.
Definiții
- cauzare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cauzat | cauzaturi |
| genitiv-dativ | cauzatului | cauzaturilor |
| articulat | cauzatul | cauzaturile |
Din verbul a cauza.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cauzat | cauzaturi |
| genitiv-dativ | cauzatului | cauzaturilor |
| articulat | cauzatul | cauzaturile |
Din cauzat.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică