cataractă
/ka.ta'rak.tə/Etimologie
Din franceză cataracte < latină cataracta.
Definiții
- cădere naturală de apă produsă pe o succesiune de terenuri abrupte mici; ansamblu de cascade mai mici; cascadă.
- boală de ochi, care constă în opacifierea cristalinului și care poate duce la orbire totală sau parțială.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cataractă | cataracte |
| genitiv-dativ | cataractei | cataractelor |
| vocativ | cataractă | cataractelor |
| articulat | cataracta | cataractele |