catapultă
/ka.taˈpul.tə/Etimologie
Din franceză catapulte < latină catapulta.
Definiții
- mașină de război, folosită mai ales la atacul cetăților, care servea, în antichitate și la începutul evului mediu, la aruncarea pietrelor sau a butoaielor cu substanțe inflamabile asupra inamicului.
- dispozitiv pentru lansarea unei aeronave care, la decolare, trebuie să atingă o viteză mare pe un spațiu redus.
- dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului împreună cu scaunul sau cu cabina, în vederea parașutării lui în caz de pericol.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | catapultă | catapulte |
| genitiv-dativ | catapultei | catapultelor |
| vocativ | catapultă | catapultelor |
| articulat | catapulta | catapultele |