castor
/ˈkas.tor/Etimologie
Din franceză castor < latină castor. Inevitabil din greacă antică κάστωρ (kástōr).
Definiții
- (zool.) (Castor canadensis) mamifer rozător semiacvatic, lung de circa 85 cm, cu labele din spate palmate și cu coada lățită, care trăiește în colonii, clădindu-și cu măiestrie cuibul pe malul apelor.
- (p.ext.) blana castorului.
- (spec.) postav făcut din părul acestui animal.
Exemple
- Blană de castor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | castor | castori |
| genitiv-dativ | castorului | castorilor |
| articulat | castorul | castorii |
Sinonime: (zool.) biber, (reg.) breb