casetă
/kaˈse.tə/Etimologie
Din italiană cassetta, franceză cassette.
Definiții
- cutie în care se păstrează bani sau mici obiecte (prețioase) sau care protejează anumite elemente ale unui sistem tehnic.
- cutie de lemn sau de metal cu un perete mobil, unde se introduce placa sau filmul pe care se fotografiază.
- cutie anexă a camerelor de luat vederi, în interiorul căreia se află pelicula cinematografică.
- despărțitură a unei case tipografice.
- anunț cu chenar, folosit la tipărirea numelor și adreselor, în anuare, cărți de telefon etc.
- indicație pusă, de obicei, la sfârșitul unei cărți și care cuprinde anumite date privitoare la lucrare (data culegerii, a tipăririi etc.).
- construcție standardizată compactă din material plastic, în care se află montată banda magnetică (subțire și îngustă).
- (med.) partea metalică a punții protetice dentare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | casetă | casete |
| genitiv-dativ | casetei | casetelor |
| vocativ | casetă | casetelor |
| articulat | caseta | casetele |