cascadă
/kas'ka.də/Etimologie
Din franceză cascade < italiană cascata ("cădere").
Definiții
- cădere naturală de apă pe cursul unui râu, provocată de o ruptură de pantă în profilul longitudinal al văii.
- (fig.) suită de lucrări care se produc în sacade.
- succesiune de uzine hidroelectrice pe un curs de apă regularizat.
- cădere liberă, pe sol, a unui acrobat sau cascador.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cascadă | cascade |
| genitiv-dativ | cascadei | cascadelor |
| articulat | cascada | cascadele |
Sinonime: 1: (geogr.) cataractă, cădere de apă, (pop.) săritoare, șipot, urlătoare, (reg.) duruitoare, (prin Ban.) burău, (Transilv. și Maram.) sărită, (prin Ban. și Transilv.) săritură, (înv.) povornitoare