cartuș
/kar'tuʃ/Etimologie
Din franceză cartouche.
Definiții
- tub metalic sau de carton prevăzut cu o capsă, cu material exploziv și cu proiectil sau cu alice, care servește ca muniție pentru armamentul portativ; patron.
- bucată cilindrică de exploziv folosită la producerea exploziilor în găurile de mină.
- ornament sculptat sau gravat (în formă de sul desfăcut parțial) pe care se scriu inscripții, monograme etc.
- textul încadrat pe o pagină (pe care se află și texte neîncadrate); ornament care încadrează un text tipărit.
- cutie paralelipipedică de carton care conține un anumit număr de pachete de țigări.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cartuș | cartușe |
| genitiv-dativ | cartușului | cartușelor |
| vocativ | cartușule | cartușelor |
| articulat | cartușul | cartușele |