cartotecă
/kar.to'te.kə/Etimologie
Din germană Kartothek, rusă картотeка (kartoteka).
Definiții
- totalitatea fișelor de evidență care cuprind date privitoare la materialele sau la persoanele dintr-o instituție, orânduite după anumite criterii; cartonieră.
- cutie sau dulap în care se păstrează fișe clasate după anumite norme.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cartotecă | cartoteci |
| genitiv-dativ | cartotecii | cartotecilor |
| vocativ | cartotecă | cartotecilor |
| articulat | cartoteca | cartotecile |