cartof
/karˈtof/Etimologie
Din germană Kartoffel, care provine din italiană tartuficolo („trufă”) < latină medie *territūberum.
Definiții
- (bot.) (Solanum tuberosum) plantă erbacee din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete și tulpini subterane terminate cu tuberculi de formă rotundă, ovală sau alungită, comestibili, bogați în amidon.
- (p.restr.) tuberculul acestei plante, folosit în alimentație și ca furaj.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cartof | cartofi |
| genitiv-dativ | cartofului | cartofilor |
| vocativ | cartofule | cartofilor |
| articulat | cartoful | cartofii |
Sinonime: (bot.) (reg.) alună, bobâlcă, bologeană, bulugheană, colompiră, coroabă, crump, curulă, erdăpane, fidireie, ghibiroancă, ghistină, goață, grumbă, hadaburcă, măr, nap, ou, picioică, țermer, vovică, poamă-de-pământ, (prin Transilv.) badaliurcă, (Mold.) bandraburcă, (Mold., Bucov. și prin Transilv.) baraboi, (Mold.) barabulă, barabușcă, (prin Transilv.) bighiroancă, bigură, boabă, boambă, (prin Transilv. și Ban.) boboașă, (Mold.) bulughină, (Transilv., Ban. și Olt.) crumpenă, (Transilv.) cuculă, (Mold. și Transilv.) gogoașă, (prin Transilv.) măgherușcă, (Transilv.) pară, perușcă, piroșcă