cartier
/kar.ti'er/Etimologie
Din franceză quartier.
Definiții
- parte a unui oraș deosebită de celelalte prin caracteristici proprii (geografice, istorice etc.) și care formează o unitate organică.
- locuitorii acestei părți a orașului.
- parte din comandamentul unei mari unități, compusă din personalul de deservire și din mijloacele de transmisiuni.
- loc (întărit) unde staționează trupele timp mai îndelungat în vederea efectuării de exerciții practice pe teren, cu efective mari de unități; tabără.
- fiecare dintre părțile laterale ale navei de la mijlocul ei spre pupă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cartier | cartiere |
| genitiv-dativ | cartierului | cartierelor |
| vocativ | cartierule | cartierelor |
| articulat | cartierul | cartierele |