carpen
/'kar.pen/Etimologie
Din latină carpinus. Confer italiană carpino, carpine, franceză charme, catalană carpí, spaniolă carpe și portugheză carpino.
Definiții
- (bot.) (Carpinus betulus) arbore înalt, cu frunze ovale dințate și cu flori grupate în amenți, cu lemnul tare și alb, cu dungi argintii și adâncituri pe trunchi, întrebuințat la construcții și în rotărie; cărpinar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | carpen | carpeni |
| genitiv-dativ | carpenului | carpenilor |
| vocativ | carpenule | carpenilor |
| articulat | carpenul | carpenii |
Sinonime: (bot.) cărpinar