carotenul
/ka.roˈte.nul/Etimologie
Din caroten.
Definiții
- forma de singular articulat pentru caroten.
Din caroten.
Din franceză carotène, germană Karotin.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | caroten | — |
| genitiv-dativ | carotenului | — |
| vocativ | carotenule | — |
| articulat | carotenul | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică