carotaj
/ka.ro'taʒ/Etimologie
Din franceză carottage.
Definiții
- determinare prin foraj a structurii și compoziției straturilor scoarței terestre, bazată pe analiza probelor carotelor sau pe măsurarea mărimilor fizice caracteristice ale rocii străbătute.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | carotaj | carotaje |
| genitiv-dativ | carotajului | carotajelor |
| vocativ | carotajule | carotajelor |
| articulat | carotajul | carotajele |