carotă

Etimologie

Din franceză carotte.

Definiții

1. varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte globuloase, de culoare galbenă-roșiatică.
2. probă cilindrică de material luată din betonul de fundație al unei șosele, în vederea verificării proprietăților fizice și mecanice ale acesteia în laborator.
3. (fig.) (rar) înșelătorie, șmecherie, trișare, șarlatanie.
4. (la jocul de biliard) poziție dificilă lăsată adversarului care urmează să execute lovitura.

Declinare