carmac
/karˈmak/Etimologie
Din rusă кармак (karmak) < din turcă karmak.
Definiții
- unealtă pentru pescuit fără nadă, formată din mai multe șiruri de cârlige mari așezate în apă la diferite adâncimi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | carmac | carmace |
| genitiv-dativ | carmacului | carmacelor |
| vocativ | carmacule | carmacelor |
| articulat | carmacul | carmacele |