carilon
/ka.ri.ˈlon/Etimologie
Din franceză carillon.
Definiții
- instrument muzical de percuție la care se pot executa melodii cu ajutorul unor clopote sau al unor lame acordate la anumite tonuri.
- orologiu din turnul unor catedrale alcătuit dintr-un grup de clopote.
- piesă scrisă pentru un astfel de instrument.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | carilon | carilonuri |
| genitiv-dativ | carilonului | carilonurilor |
| articulat | carilonul | carilonurile |