caretă
/ka're.tə/Etimologie
Din rusă карeта (kareta).
Definiții
- trăsură închisă, cu patru roți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | caretă | carete |
| genitiv-dativ | caretei | caretelor |
| vocativ | caretă | caretelor |
| articulat | careta | caretele |
Din rusă карeта (kareta).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | caretă | carete |
| genitiv-dativ | caretei | caretelor |
| vocativ | caretă | caretelor |
| articulat | careta | caretele |
Din car + sufixul -ete.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | carete | careți |
| genitiv-dativ | caretelui | careților |
| vocativ | carete | careților |
| articulat | caretele | careții |
Din carete.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică