carență
/ka'ren.ʦə/Etimologie
Din franceză carence < latină carentia.
Definiții
- lipsă, deficiență; neglijență.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | carență | carențe |
| genitiv-dativ | carenței | carențelor |
| vocativ | carență | carențelor |
| articulat | carența | carențele |