cardama
/kar.daˈma/Etimologie
Din neogreacă κάρδαμον (kárdamon, „măcriș”) (DAR), fără îndoială prin intermediul unui cuvânt turc neindentificat.
Definiții
- (bot.) (Nasturtium officinale) plantă erbacee mică, cu tulpina târâtoare, ramificată și cu flori mici, albe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cardama | cardamale |
| genitiv-dativ | cardamalei | cardamalelor |
| vocativ | cardama | cardamalelor |
| articulat | cardamaua | cardamalele |
Sinonime: (bot.) năsturel, creson