carbon
/karˈbon/Etimologie
Din franceză carbone < latină carbo, carbonis.
Definiții
- (chim.) element chimic, metaloid foarte răspândit în natură (se găsește în cărbuni, în petrol, în gaze etc.), component de bază a tuturor substanțelor organice, iar în stare elementară în diamant, în grafit și în cărbunele negru, cu numărul atomic 6 și simbolul C.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | carbon | — |
| genitiv-dativ | carbonului | — |
| vocativ | carbonule | — |
| articulat | carbonul | — |