carboavă
/kar'bo̯a.və/Etimologie
Din rusă карбовeц (karboveț).
Definiții
- veche monedă rusească de argint sau bacnotă de hârtie, egală în valoare cu o rublă (odinioară cu circulație și în țările românești); carboanță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | carboavă | carboave |
| genitiv-dativ | carboavei | carboavelor |
| vocativ | carboavă | carboavelor |
| articulat | carboava | carboavele |