caravelă
/ka.ra've.lə/Etimologie
Din italiană caravella, franceză caravelle.
Definiții
- corabie cu pânze, rapidă, folosită în trecut (de spanioli și de portughezi) pentru călătorii lungi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | caravelă | caravele |
| genitiv-dativ | caravelei | caravelelor |
| vocativ | caravelă | caravelelor |
| articulat | caravela | caravelele |